“By taking full responsibility of students’ learning, we leave them none” (Kagan Spencer)
CUM SĂ ÎNCURAJĂM PARTICIPAREA ACTIVĂ A ELEVILOR LA LECȚII.
*Acest articol reprezintă reflecțiile unui profesor bazându-se pe experiența sa personală și pe literatura de specialitate citită și nicidecum nu pretinde să dea un răspuns exhaustiv la o întrebare atât de amplă și profundă.
V-ați întrebat vreodată de ce elevii noștri nu sunt întotdeauna entuziasmați să participe în conversații atunci când sunt întrebați de profesor? Se întâmplă acest lucru din cauza că nu au o părere la temă, nu posedă limbajul necesar pentru a se exprima într-o limbă străină, sau din oricare alt motiv care nu permite elevilor să-și expună punctul de vedere.
Vi s-a întâmplat că ați pregătit cel mai bun plan de lecții, o mulțime de activități captivante, și credeți că lecția va merge ca pe roate, dar de fapt opusul se întâmplă și parcă trageți răspunsul cu arcanul din copii. Care să fie cauza? Copiii – care nu manifestă interes, sau noi profesorii – care facem ceva greșit?
Bineînțeles că nimeni nu vă cunoaște elevii mai bine decât dumneavoastră, deci nimeni nu vă poate spune de ce elevii nu sunt tot atât de implicați pe cât v-ați dori. Totuși sunt câteva idei la care pedagogii și specialiștii în domeniu atrag atenția dacă dorim ca elevii noștri să fie membri activi ai procesului de învățare – predare.
ORGANIZAȚI PROCESUL DE ÎNVĂȚARE CENTRAT PE ELEVI, NU PE PROFESOR.
Noi am crescut și am fost educați într-un mediu în care profesorul este văzut drept cel care posedă cunoștințele. El este în centrul atenției în procesul educational, iar elevii trebuie să-l asculte și să învețe de la el. Acest model de educație este numit de Paulo Freire, un vestit pedagog și filozof Brazilian, drept “banking model of education” (viziunea “bancară” a educației) unde mințile elevilor sunt văzute ca un vas gol ce trebuie “umplut” cu cunoștințe de profesor. Această filosofie de predare încurajează gândirea mecanică, dar nu pe cea critică și creativă. În acest model de învățare elevii nu se regăsesc. Ei nu văd că tot ce se învață sau discută să fie despre ei, nu se asociază cu ceea ce li se predă, deaceea nici nu își dau interesul.
Potrivit lui Paulo Freire, elevii sunt la fel de importanți în procesul de învățare ca profesorul. În viziunea lui, menirea noastră, a profesorului, este nu doar de a transmite elevilor acel set de cunoștințe dar și de a-i “învăța să învețe”. Este important să-i ajutăm și să-i ghidăm să-și dezvolte abilitățile de învățare și sociale cum ar fi: abilitatea de a-ți forma și exprima o părere, de a colabora, de a analiza critic ceea ce auzim, vedem, învățăm, ceea ce ni se spune sau impune. Creând și petrecând activități ținând cont de aceste simple dar importante adevăruri, vom transmite elevilor mesajul că suntem o echipă iar pentru a reuși va trebui să lucrăm toți împreună, cot la cot.
Potrivit lui dar și altor pedagogi cu experiență în domeniu, învățarea centrată pe elevi îi avantajează pe aceștia din mai multe puncte de vedere:
-
încurajează participarea lor activă în construirea de cunoștințe și abilități,
-
sporește motivația lor internă și interesul de a se implica în activitățile din clasă,
-
permite elevilor să ia inițiativă și lasă spațiu pentru experiențe personale,
astfel că învațarea devine mai relevantă pentru ei. (Freire, 2005; Burns & Richards, 2012; Freeman & Anderson, 2011).
VORBIȚI MAI PUȚIN ȘI ASCULTAȚI MAI MULT
În prezentarea sa la conferința TED, vestitul autor de cărți și specialist în domeniul sunetului, Julian Treasure vorbește despre despre abilitatea de a-i asculta conștient pe cei din jur. Potrivit lui, noi pierdem această capacitate iar arta conversației este înlocuită cu “… transmisii unilaterale”. La lecții, profesorul este acel care livrează informația iar elevii o primesc, deci putem cădea și noi în plasa acestui model de comunicare unilaterală. Este esential, ca în cadrul lecțiilor de limbă străină, profesorii să creeze câte mai multe situații favorabile pentru ca elevii să să-și dezvolte abilitățile de vorbire.
Julian Treasure ne vorbește despre acronimul PARI care, în opinia lui, poate fi de folos atât profesorilor cât și părinților. Acest acronim înseamnă:
-
Primește (atrage atenție la ceea ce ți se spune)
-
Apreciază (reacționează prin gesturi și cuvinte cum ar fi “hm/ oh/ ok”)
-
Recapitulează (folosește cuvântul magic “deci”)
-
Întreabă (pune întrebări de tipul cine? ce? cum? de ce?, etc. pentru a clarifica sau elabora un gând)